Comfortably numb

That states exactly how I feel. I can’t seem to focus on anything that I enjoy doing. I don’t feel like singing or playing my guitar, I can’t find the words to write something decent, no inspiration for song lyrics, not even for bad ones…I don’t feel like learning something new or remembering something old. I don’t feel like cleaning up the house, I don’t enjoy cooking anymore, I’m not listening to music, or playing computer games. I just sit here…in front of the computer waiting for time to pass by…and it does. Sadly enough time goes by, he doesn’t care if I’m bored or in the mood for something fun…he goes about his business anyway.
I have to get out of this mood soon…at least I hope I will.

Piratul Pup-sa-Treaca si criza economica

Piratul s-a angajat. A renuntat la mare si la corabia lui in speranta unui trai mai induplecator pe uscat. Azi, dupa apropae un an, si-a adus aminte de mine si mi-a trimis un mail. Se pare ca a intrat si el in lumea “civilizata”. Si am pus cu ghilimele pentru ca scrisorile dinainte aveau un alt farmec… era un fel de a pastra o traditie frumoasa..it was our thing.

A trecut ceva vreme de cand nu mai primisem niciun semn de viata. Macar stiu ca nu a naufragait pe vreo insula pustie sau populata de canibali . Il crezusem pierdut printre valuri sau nimicit de vreo furtuna. M-am bucurat sa aflu vesti de la el. Mi-a lipsit mult…

O sa va impartasesc si voua mesajul primit.

Piratul s-a angajat la o fabrica de conserve de peste din India. De ce o fabrica de conserve de peste? Pai in primul rand pentru ca isi dorea sa experimenteze si viata pe uscat, nu era sigur daca isi doreste acel stil de viata stabil, cu o casa si un job bine platit si s-a gandit ca cel mai bine ar fi sa incerce. Nu stia exact de unde s-a nascut acesta dorinta dar simtea nevoia sa faca ceva in privinta asta. Postul de la fabrica de conserve de peste era singurul disponibil din micul oras-port la Oceanul Indian. Avand marea aproape se simtea mai sigur ca va putea evada de acolo oricand , daca nu avea sa-i placa traiul pe uscat.

Avea un salariu suficient cat sa isi permita o casuta langa gara, avea tot ce-si putea dorea. La servici erau si cativa fosti pirati care il faceau sa se simta cat de cat comfortabil, isi povesteau in pauze pataniile de pe mare si erau mereu impreuna cand venea vorba de nazdravanii.

A fost un pic deprimant la inceput…dar a inceput sa se obisnuiasca cu monotonia zilnica si cu indeletnicirile de la fabrica. Acum avea bugetul necesar sa-si satisfafca micile dorinte si asta compensa un pic ceea ce-i lipsea de fapt.

Ii lipsea marea, ii lipseau valurile si corabia lui ; ii lipsea libertatea de a merge spre soare si ii era dor sa priveasca stelele in noptile cu cer senin. Abia isi mai aducea aminte de mirosul sarat al marii si de pescarusii care-l insoteau mai mereu. Astea erau unele din lucrurile care nu le putea cumpara cu bani. “Banii nu aduc fericirea” era o zicala veche. Abia acum intelegea adevaratul inteles al acesteia. Abia acum realiza ca marea sarata, valurile, pescarusii erau lucrurile care il faceau cu adevarat fericit.

Cu toate astea se complacea cu lucrurile marunte care ii aduceau un strop de bucurie, acolo pe uscat. Insa piratul se simtea din ce in ce mai obosit si coplesit de deprimare. Nu-i mai facea placere sa se duca dimineata la servici, povestile de pe mare s-au epuizat, jobul devenise din ce in ce mai solicitant. Datorita cererii mari de conserve de peste piratul avea mai mult de lucru si parca si atmosfera de la fabrica s-a schimbat. Lumea era posomorata si trista mai tot timpul, nu mai spunea nimeni glume, nu se mai tinea nimeni de sotii. Toata lumea astepta sa se termine programul si sa plece acasa. Ceva se schimbase si toata lumea resimtea asta.

A trecut aproape un an si a inceput o noua era pentru toata lumea: “Era crizei finainciare”. Auzise piratul din presa si de pe la tv despre “criza financiara”, dar nu era genul de informatie care sa-l afecteze in vreun fel. I se parea o chestie prea abstracta si departe de realitatea imediata. Atata timp cat nu il afecta in vreun fel, era ca si cum nu ar fi existat.
Insa acum cateva zile sefii au concediat tot departamentul de ambalare a conservelor.
Vestea asta a intristat pe toata lumea, dar mai ales pe pirat (fire sensibila dupa cum stim cu totii). Asta insemna ca acum cei ramasi vor avea mai multe responsabilitati si vor trebui sa lucreze in mai multe ture pentru a mentine fabrica in functiune. Piratul trebuia sa-si schimbe programul si sa lucreze si noaptea cateodata. S-au impus reguli noi care trebuiau respectate, altfel ar fi ramas fara job. Piratul ar fi vrut sa se revolte, dar stia ca de unul singur nu ar fi avut niciun succes si nu ar fi schimbat nimic si stia foarte bine ca nimeni nu l-ar fi sprijinit. Fiecare isi urmarea propriile interese, acelea de a ramane angajati la fabrica pentru a-si asigura un trai decent in micul orasel-port la Oceanul Indian.

Se simtea incapabil de a face ceva. Poate isi pierduse curajul sa renunte la tot intr-o clipa. Poate gasea un oarecare comfort de cand se angajase. Nu stia sigur , dar nu putea face nimic. Trebuia sa taca si sa accepte toate conditiile si regulile noi.

Se simtea folosit, abuzat in cel mai groaznic mod posibil si nu putea sa faca nimic in privinta asta. Trebuia sa-si reprime instinctul de auto-aparare, ii venea sa tipe si sa se rasteasca la toata lumea, la sefi pentru ca erau absurzi si nu-si dadeau seama ca subordonatii lor erau oameni, nu roboti si la colegi pentru ca nu aveau curajul sa spuna nimic. Visa la o revolta, macar o mica greva dar stia ca erau doar ideile lui si nimic nu se va materializa.

S-a gandit sa-si dea demisia, sa renunte la tot si la toate, sa se intoarca pe mare si sa lase totul in urma ca un vis urat. Numai ca stia ca pentru ceilalti n-ar fi insemnat decat ca nu a fost suficient de puternic sa infrunte aceasta perioada mai grea. Sefii n-ar fi inteles nimic, si l-ar fi inlocuit cu usurinta.

Nu putea sa plece pe mare. Isi gasise jumatatea acolo pe uscat si nu se putea desparti de ea atat de usor. Ar fi luat-o cu el pe mare, dar stia ca nu-i putea asigura tot ce avea acolo in micul orasel.

Era blocat intre dorinta de a scapa de toti si de toate care il faceau sa se simta folosit si celelalte lucruri frumoase la care nu putea renunta.

E-mail-ul m-a lasat cu un puternic sentiment de tristete. N-as sti cum sa-l ajut sa-i fie mai bine. Sper insa ca va prinde curaj intr-o zi sa se desprinda de lucrurile urate si triste si sa plece pe mare cu jumatatea lui. Sa priveasca stele in noptile calde si senine de vara si sa infrunte marea si tempestele la  nevoie. Pe mare stia sa infrunte intemperiile, va trebui sa invete sa le infrunte si pe uscat daca va dori sa ramana acolo.

Piratul Pup-Sa-Treaca se intoarce!

Surprinzator zilele trecute am primit o scrisoare (de obicei nu prea primesc chestii prin posta, poate doar mailuri , dar aia e alta posta ) . Sigiliul mi-a spus exact cine e expeditorul…bunul meu prieten Piratul Pup-Sa-Treaca. A trecut muulta vrema de cand nu am mai avut vesti de la el, era si cazul sa mai dea un semn de viata.

Asa am aflat ca si-a stabilit resedinta intr-un oras mare undeva in Indii (a naufragiat acolo din cauza unei furtuni, desi el spune ca a soarta l-a impins spre acele tinuturi). Si pentru ca a ajuns la o anumita varsta si cautatul comorilor nu prea da rezultate in ziua de azi a zis sa incerce sa-si gaseasca un job, pentru a-si ocupa timpul si pentru a reusi sa se intretina singur in marele oras (nu stiu daca ar trebui sa spun dar pana acum primea cate un cec periodic de la parinti).

Cum chestia asta cu angajatul e o chestie pentru “oameni mari” , cum spune el, piratul a trebuit sa infrunte un test si doua interviuri care i s-au parut cele mai dificile situatii prin care a trebuit sa treaca. Pana acum el a invatat sa se lupte cu valurile naprasnica, cu furtuni aprige sau chiar si cu rechini si intotdeauna a reusit sa iasa cu corabia intreaga. De data asta piratul nu stia cum sa se descurce cu ceea ce oamenii mari numesc “interviu” sau “test”. Testul a fost cum a fost…trebuia sa descifreze un fel de cod si apoi sa scrie ceva in cod, numai ca nu stia exact ce, asa ca a povestit una dintre peripetiile lui de pe mare. Partea cea mai cumplita a fost cu interviul, cand, pus fata in fata cu un om mare trebuia sa raspunda la intrebari…niste intrebari pe care el niciodata nu si le-a pus si nici nu-i trecea prin cap ca o sa trebuiasca vreodata sa stie problemele din invatamant sau calitatile germanilor ca popor. Asaltat de intrebari la care nu stia raspunsurile, piratul a mormait cate ceva la fiecare intrebare si abia astepta sa se termine totul.

Dupa cele mai ingrozitoare 20 de minute din viata lui, piratul s-a decis sa se intoarca pe mare, acolo unde se simte bine si unde intrebarile sunt simple si cu raspunsuri la obiect, acolo unde nu exista teste si cel mai important lucru: e departe de tara oamenilor mari. Pe mare are tot ce ii trebuie. Corabia lui care il gazduieste prietenos in fiecare zi si care nu ii cere chirie sau sa plateasca intretinerea, poate sa se deplaseze in voie unde vrea el, fara abonament la transport in comun. Pe corabia lui e mai acasa ca oriunde altundeva. Si ce daca din cand in cand mai e cate un val, nu conteaza ca in fata e furtuna, s-a mai descurcat in situati asemanatoare si (aproape) tot timpul a iesit triumfator.

Si-a promis ca resedinta lui permanenta o sa fie corabia lui si ca o sa continue cautarea de comori, pana atunci va trai din putinul pe care il are. A realizat ca pana la urma nu merita sa treci prin atatea ( nu e vorba numai de interviu si de test, insa numai gandul de a merge in acelasi loc si de a sta acolo 8 ore pe zi suna si mai ingrozitor decat orice pedeapsa) pentru a-ti putea satisface niste pretentii pana la urma. A realizat ca viata lui e mai frumoasa si mai colorata asa cum e ea…cu putin.

Mi-a spus ca o sa vina sa ma viziteze la primavara cand se mai topeste gheata si norii se fac mai “navigabili”. Pana atunci ma duc sa ma copilaresc un pic.

Piratul Pup-Sa-Treaca — Melancolie de vacanta

Pirate

M-am intalnit de curand cu dragul meu prieten piratul si m-am gandit sa va impartasesc o farama din ce mi-a povestit. In primul rand mentionez ca si-a mai revenit dupa incidentul de data trecuta si ca se simte mai bine. Nu s-a vindecat rana complet, dar restul e doar o chestiune de timp. Piratul si-a putut relua activitatile zilnice, inclusiv s-a putut intoarce la pasiunea lui : chitara.
Stateam la masa mica din cafeneaua noastra preferata si, inconjurati de fumul de tigara de la masa cealalta (parca trebuia sa fie interzis fumatul in localuri …), el vorbea monoton, dar placut si eu il ascultam privindu-l in ochi, incercand sa descopar mai multe despre el. Asa am aflat ca pana a revenit la indeletnicirile de zi cu zi, piratul a avut timp sa mediteze, sa reflecteze asupra lucrurilor din jur. El a descoperit ca e trist si cam singur. Singura lui companie fiind Mimi o papagalita verde si galagioasa si ocazional eu…Si poate va intrebati cum se poate ca un pirat sa fie singur si unde sunt ceilalti pirati…Ceilalti pirati au parasit apele in care navigheaza Pup-Sa-Treaca si se mai intorc cateva zile doar in vacanta, dar cei mai multi , e trist dar adevarat, cei mai multi au renuntat la piraterie…au considerat ca nu mai e profitabil sa fii pirat si si-au gasit o slujba undeva pe uscat, nu intr-un port ca sa nu mai existe tentatia de a se intoarce. Poate nu le placea sa fie pirati sau poate e mai bine asa pentru ei. Pup-Sa-Treaca e fericit cu meseria lui si ar vrea sa ramana pirat pe vesnicie, sa strabata lumea in lung si-n lat si sa vada si sa cunoasca cat mai multe, sa-si conduca nava lui prin ganduri si vise si sa copilareasca cat mai are de trait. Era atat de convins si am zarit o umbra de tristete in ochii lui cand mi-a spus asta. Stie si el probabil ca intr-o zi , chiar si daca va fi numai din necesitate va obtine si el o slujba pe uscat, dar o sa fie intr-un port ca in fiecare vacanta sau chiar weekend sa poata iesi in larg cu nava lui. Am observat cum umbra de tristete ii invaluie chipul si probabil realizand asta a schimbat subiectul brusc.
S-a hotarat sa faca scoala de soferi. Asta pentru a se deplasa mai usor in perioadele in care nu e pe mare, cand e la scoala sau in vizita la vreun vechi prieten. I se pare absurd sa trebuiasca sa faca scoala de soferi cand el stie deja sa navigheze. Nu poate sa fie mai greu de atat. Nu se poate! Dar formalitatile sunt formalitati si trebuie respectate. Asa sunt oamenii de pe uscat mai rigizi si pretentiosi…probabil din lipsa brizei marii si a aerului sarat si racoros. Stie sigur ca o sa se descurce si o sa ia carnetul fara nici o problema.
Oricum nu-i pasa foarte mult de asta, pentru ca chiar daca va fi un sofer prost el stie ca vasul lui si marea sunt mult mai importante decat condusul unui autoturism. Si atata timp cat stie ca e cel mai bun si capabil capitan , trecut prin multe furtuni cu valuri uriase si vant puternic. El a reusit tot timpul sa infrunte natura dezlantuita pe mare si acolo se simte cel mai bine si cel mai in siguranta…si pe langa toate astea permisul de conducere e doar furnicuta aia care se strecoara pe marginea mesei, ocolind cu mult tact cestile noastre de cafea.
Am stat ore in sir ascultand-ul si privindu-i ochii blanzi. Cafeaua s-a racit de mult dar cui ii mai pasa de cafea. Am plecat de acolo destul de tarziu si ne-am luat ramas bun cu promisiunea sa ne mai intalnim in curand. Dar inainte sa plece mi-a cerut o favoare… A primit o scrisoare de la APP (Asociatia Piratilor Preofesionisti) in care era anuntat ca se face un fel de recensamant al piratilor si daca se poate sa anunte si pe altii sa trimita datele personale la sediul APP.
Asa ca intreb si eu : Mai e vreun pirat pe aici? Daca da va rog lasati datele personale (porecla, nume adevarat, numele navei si cata experienta aveti in piraterie) ca sa le pot trimite mai departe.

Piratul Pup-Sa-Treaca (partea I)

Pirate's flag

Incepem povestea piratului Pup-Sa-Treaca (PST ca sa fie mai scurt) …
Piratul, o veche si foarte apropiata cunostinta e in vacanta si ca urmare navigheaza cu vasul lui pe care l-a scos de la naftalina (l-a tinut in dulap in tipul scolii…e student, dar sa nu mai spuneti la nimeni! nu vrem sa-i stricam reputatia…:D) prin lume. Nu navigheaza pe apa…ci pe ganduri sau vise , prin idei si sperante, prin cele mai tulburi amintiri sau cel mai adesea pe internet .
Dar de ce am adus vorba de piratul Pup-Sa-Treaca? Pai el are nevoie de ajutor… Cu o seara in urma piratul isi gasea indeletniciri prin bucatarie, gandind sa pregateasca ceva de-ale gurii pentru cei dragi (invitase cativa prieteni pe vas) si nefiind bucatar de profesie (astia de la info nu prea le au prin bucatarie… ;;) ) folosea sabia pe post de cutit. Ce-i drept cu sabia lui poti sa dobori si un copac dintr-o singura lovitura, asa ca nu ar fi avut probleme mari cu niste legume, pe care urma sa le pregateasca dupa o reteta stiuta numai de el . Insa nu apuca bine sa inceapa preparatul cinei ca, in neatentia lui si presarat si cu un pic de neindemanare sabia piratului i-a ajuns exact in degetul mare de la mana stanga. Nu e nevoie sa mai spun ca putin ii mai lipsea si ar fi ramas fara deget (sau nenea politisul , cum ii place lui sa-i spuna degetului mare de la mana stanga -explicatii la *). Aproape instantaneu au inceput sa apara picaturi de un rosu-grena pe podeaua incaperii si piratul cu foarte mult calm si tact, ca un adevarat om trecut prin multe intamplari terifiante , s-a indreptat spre chiuveta (avantajul tehnologiei moderne) si si-a clatit usor degetul, tinand apasat pe bucata de deget care vroia sa-l paraseasca. Apoi realizand ca numai clatitul cu apa nu e de ajuns si ca sangerarea continua, piratul a gasit printr-unul din dulapurile de pe vas niste plasturi si si-a lipit cu grija degetul la loc. Il durea destul de tare, dar fiind pirat nu isi permitea sa verse lacrimi pentru un astfel de nimic…era vorba de onoarea lui pana la urma.
Nu mai avea chef de pregatit cina, asa ca a amanat seara cu prietenii pentru saptamana viitoare. Piratul e trist acum…cu toata intamplarea asta nu mai poate canta la chitara, activitatea lui preferata…
Si pana la urma de ce v-am povestit toate astea? Pai ma gandeam ca poate facem cheta si dam fiecare cate un Pup-Sa-Treaca pentru pirat…si poate va invita si pe voi la cina saptamana viitoare …
Va rugam lasati un Pup-Sa-Treaca  ;;)  . Primul e de la mine!

*Acum sa explic ce e cu nenea politistu…degetul mare se numeste in termeni stiintifici police, iar piratului nu i s-a parut deloc usor sa retina denumirea asta asa ca de la police s-a ajuns la politie si de aici…la nenea politistu, care acum e ranit grav…