Archive for septembrie 2006
Lasagna story
i made lasagna today…dar sa incep cu inceputul…
m-am trezit de dimineata (groaznic de dimineata) din cauza iubitei mele pisici care concerta la ora aia matinala in fata geamului meu si mi-am facut ca in fiecare dimineata cafeaua, mi-am deschis calculatorul ( Fulgutza…despre ea vorbesc) mi-am facut ordine in pozele de pe desktop si umbland prin fisiere am gasit un txt cu retete de lasagna scoase mai demult de pe net si mi-am zis…why not? oricum trebuia sa fac ceva de mancare pt azi, de ce n-as incerca lasagna. i-am dat desteptarea subtil lu’ frate-miu si l-am luat cu mine la shopping ca sa fac lasagna. am luat de la mara tot ce ne trebuia si inca vreo cateva chestii in plus (doar eram la shopping 
) ne-am intors cu taxiul acasa si de la 12:30 la 15:00 am stat in bucatarie. am invatat mai multe lucruri in orele petrecute in bucatarie :
- am invatat sa fac bechamel, sosul specific pentru lasagna
- sa nu umpleti vasul cu lasagna ca atunci cand o puneti la cuptor va da pe afara
- sa nu puneti mult sos ca ii strica consistenta
- desi in reteta scrie ca se pun toate in straturi, nu mentioneaza nicaieri cat de groase trebuie sa fie straturile
- si daca tot in reteta scrie ca e pt patru persoane eu am facut doua tavi mari din care am mancat 3 persoane mai putin de jumatate de tava (deci e pentru mai multe persoane
) - ultimul si cel mai important lucru: oricat de buna ar fi, prea multa lasagna strica! ma doare stomacul ingrozitor…
concluzia e ca daca vreti lasagna, mai bine va duceti la un restaurant sau convingeti pe cineva sa gateasca pentru voi! 
pofta buna!
about love…
am realizat ca nu stiu ce inseamna sa iubesti…pana nu demult am crezut ca dragostea era reprezentata de toate sentimentele care te invaluiesc, la fluturasii din stomac atunci cand te gandesti la el, la fiorii pe care ii simti cand te saruta sau te strange in brate, toata starea aia de beatitudine in care nu-ti mai pasa de nimeni si de nimic decat de voi. cat de frumos si pasional poate fi…dar in cazul meu, imediat cum se termina starea asta (pt ca nu dureaza la infinit) se termina si relatia cu respectiva persoana. no regrets, no hard-feelings…doar ca iesind din starea aia de indragosteala imi pierea brusc interesul…probabil pentru ca stiam ca o sa mai vina perioade cu multa “dragoste”.
acum insa am invatat ca dragostea se mai si gandeste. si exista persoane langa care ai vrea sa stai mai mult decat perioada aia limitata de fericire extrema, numai ca acum incepi sa vezi…daca pana acum totul era intr-un fundal roz cu floricele si fluturasi, de acum incolo backgroundul o sa se stearga incetul cu incetul, zi cu zi si te trezesti cu o persoana in fata ta…te trezesti ca ai o persoana langa tine si nici macar nu o cunosti sau cel putin nu suficient de mult…si te intrebi ce te tine langa el, te intrebi de ce el? unde a plecat toata starea aia frumoasa de la inceput? o sa mai vina inapoi? o sa te mai simti vreodata asa? (this scares me) si totul devine o mare de intrebari…care nu stii de unde apar si te invaluie din toate partile si deodata devii un punct mic in marea asta de intrebari (devenita intre timp ocean) si realizezi ca esti singura…si ca tu trebuie sa raspunzi la intrebari…e ca la un examen, numai ca nu-ti furnizeaza nimeni documetatia inainte. trebuie sa te descurci pe loc si intrebarile nu sunt simple, nu e grila…e un test clasic pe care toata lumea il trece sau il pica macar o data in viata…inclusiv tu. si-atunci iti faci curaj si iti spui ca o sa fie bine no matter what si o iei treptat treptat, intrebare cu intrebare si incerci sa le dai de capat. dar cum sa le dai de capat cand tu nu stii mai nimic despre el? si te tot invarti intr-un cerc vicios si te gandesti ca toata chestia asta cu dragostea combinata cu ganditul SUCKS!!! e complicat! dragostea ar trebui sa fie simpla,nu? sau poate asa credeam doar eu…oricum am trait intr-o minciuna frumoasa 
si dupa atatea framantari si intrebari fara raspuns, dezorientata si un pic dezamagita (de mine, de el, de dragoste, de voi, de toti si de toate) am ales sa traiesc…raspunsurile la toate intrebarile alea devine simplu:NU STIU. e mai comod asa. e mai simplu. astept sa vad ce-mi aduce ziua de maine. astept fluturasii si floricelele roz. astept sa vina lucrurile la mine…
nu e deloc simplu sa iubesti…
no title
copii un dvd…si asta imi mananca foarte multa memorie, asa ca din lipsa de alta ocupatie…mai scriu ceva pe aici… ce dvd copii? aaa…Gilmore Girls season 6 . e un dvd facut de frate-miu si vroiam sa vad daca merge. mie imi bloca sistemul daca il bagam in dvd-rom (da…nu aveam dvd writer, acum am) acum vad ca nu se mai blocheaza. i feel good. cel putin nu tre sa mai stau dupa el sa-mi mai faca cate un dvd. trebuie sa-mi pun filmele pe dvd-uri…si poate ii fac o formatare inainte sa inceapa scoala . trebuie sa fie si ea (pentru necunoscatori calculatorul meu are un nume: Fulgutza, despre ea vorbesc aici ) pregatita pentru inca un an universitar…o sa faca si ea cunostinta cu programe noi, o sa lucram impreuna la laboratoare si o sa ne uitam la filme in timpul liber, o sa intre in programul ei normal de 16 ore de functionare (in vacanta e redus la 6-7 ore), o sa aiba si ea colege sau colegi de camera. poate se mai intalneste cu Frankie.
do you think i’m crazy? i’m not. i just respect my computer.
8 minutes remaining.
nu mai am spatiu pe hard. trebuie sa fac ordine. zilele astea probabil…acum nu am chef. poate doar sa scriu un dvd sau doua. apropo de dvd-uri…l-am trimis pe frate-miu sa-mi ia dvd-uri de la un magazin unde stiu eu ca sunt la 9000 bucata, de-alea princo. nu stiu daca-s bune, dar eu m-am inteles bine cu ele. bineinteles ca frate-miu s-a intors cu dvd-uri de 13000 bucata si cu plicuri (de parca n-as avea teacul de plicuri in birou) si bineinteles ca mult mai putine. dar mi-am invatat lectia…data viitoare ma duc eu. lenea costa (vreo cativa giga buni )
3 minutes remaining
trebuie sa mai bat campii un pic…dar nu stiu ce sa mai scriu. e deja destul de lung postul asta. oare o sa aiba cineva rabdare sa citeasca pana la capat? nici eu nu mai siu de unde am inceput…mai bine inchei.
mai am nevoie doar de un titlu. mai am 2 min ca sa-mi vina o idee. stiu! No title.
Why?
de ce sa-mi fac blog? mai aveam unul pe yahoo…si n-am reusit sa ma tin de el. de ce sa incep altul?
aseara am vb cu inutza care si-a facut si ea blog aici si oricum imi trebuia si mie ceva cu ce sa-mi ocup timpul (si-asa ma plictisesc in vacanta). pe de alta parte am realizat ca de multe ori se intampla sa am cate ceva de spus, dar sunt chestii destul de lipsite de importanta ca sa le asculte cineva, asa ca am sa le postez ca sa le cititi (sau nu) voi cei care treceti pe aici.
ma intreb numai cat am sa reusesc sa-l mentin pe-asta in viata…
